Fenomene paranormale povestite de cei ce le-au trait (I)

Întîmplarea pe care o prezentăm în continuare a avut loc în anul 2011, la 15 august, ziua în care creştinii ortodocşi celebrează „Adormirea Maicii Domnului“. Unele credinţe populare spun că nu este bine ca persoanele ce poartă numele de Maria să îşi serbeze, atunci, cu prea mult fast onomastica, întrucît în această zi se comemorează moartea Fecioarei Maria.

Cu cîteva zile înainte de data de 15 august, două femei, una dintre ele purtînd numele de Maria D., au hotărît să plece la Buşteni, pentru a petrece acolo sfîrşitul de săptămînă şi pentru a sărbători respectiva onomastică. La Buşteni, acestea au stat într-o casă despre care aveau să afle, în scurt timp, că fusese construită pe fostul domeniu al Castelului familiei Cantacuzino. De asemenea, cele două prietene au aflat că, în urmă cu aproximativ o lună, Castelul Cantacuzino fusese introdus în circuitul turistic. Acesta nu era deschis pentru vizitare decît în zilele de duminică, aşa încît cele două femei au pornit spre castel în dimineaţa zilei de 15 august.

În continuare, Maria D. relatează: „Dimineaţa însorită nu lăsa să se întrevadă nici un fel de incident ce ar fi putut să ne întunece plăcerea acelei vizite. Odată ajunse la castel, am aşteptat cu răbdare să se strîngă întreg grupul de turişti şi, în scurt timp, am aflat, de la ghidul care ne însoţea, despre morţile subite şi violente de care au avut parte numeroşi membri ai familiei Cantacuzino. Fără să ne concentrăm prea mult pe acest aspect, împreună cu întreg grupul, am însoţit-o pe femeia care îndeplinea funcţia de ghid, în vizita programată la castel. Aceasta a continuat cu explicaţiile referitoare la istoria castelului, construit într-un stil arhitectural asemănător cu cel al Castelului Mogoşoaia. Printre altele, doamna respectivă ne-a invitat pe toţi să facem poze după pofta inimii, deocamdată la castel neexistînd taxă pentru pozat.

La fel ca şi ceilalţi turişti, amica mea a urmat îndemnul şi a început să facă poze, cu un aparat foto digital. Cînd am intrat într-una din camerele principale ale castelului, ea a fost imediat copleşită de un sentiment de linişte desăvîrşită şi a început să fotografieze o serie de detalii din încăpere. Totuşi, numai în prima poză făcută aici a apărut sau, mai bine zis, s-a arătat o sferă luminoasă, cu tentă uşor albăstruie.

Şi eu am putut observa sfera luminoasă apărută în acea poză şi, după terminarea vizitei, eu şi prietena mea ne-am hotărît să o întrebăm pe doamna care ne însoţise despre posibile bîntuiri sau fenomene inexplicabile ce ar fi avut loc între zidurile castelului. Femeia a spus că nu cunoaşte nici o poveste în acest sens şi, apoi, a adăugat, glumind, că ea însăşi s-ar bucura să întîlnească fantomele Cantacuzinilor, deoarece, în felul acesta, ar avea şansa să le pună cîteva întrebări. Ne-am încheiat vizita la castel şi ne-am întors la casa în care eram cazate, casă aflată, după cum s-a menţionat deja, pe fostul domeniu al castelului. Totuşi, această sferă luminoasă mi-a amintit de o altă fotografie, pe care mi-a făcut-o cineva, cu cîtva timp în urmă, pe cînd mă plimbam pe domeniul castelului. În acea poză, am apărut înconjurată de astfel de «orbi»”.

Anomalii şi sunete sinistre

Peripeţiile nu s-au încheiat cu ,,orbul” surprins în poza făcută la castel. Maria D. povesteşte, în continuare: „Cînd am ajuns acasă, ne-am aşezat pe pat şi am început să lucrăm la computer. Apoi, deşi nu ne era somn, am hotărît să stingem lumina din cameră şi să ne întindem pe pat, în speranţa că vom reuşi să adormim. Am stat aşa încă un timp şi am mai conversat. Somnul întîrzia să vină, astfel încît am mai petrecut o oră, vorbind. Se făcuse aproape de orele 3. Atunci, de undeva, din dreptul geamului acoperit de draperie s-a putut auzi – foarte tare şi extrem de clar – un urlet ca de animal care, încetul cu încetul, s-a transformat într-un vaiet de copil. Sunetul a durat destul de puţin, dar lucrul cel mai ciudat mi s-a părut intensitatea lui: era atît de puternic, de parcă ar fi fost amplificat de un aparat.

După ce am auzit acel zgomot straniu, am lăsat aprinsă o veioză, care să lumineze camera pe toată durata nopţii. Eu şi amica mea am rămas în pat pînă cînd, într-un final, am adormit, dar la ceva timp după aceea, curentul electric a căzut în toată zona. Dimineaţa, veioza nu mai lumina. Am aflat de la vecini ce se întîmplase. În acea zi, eu am insistat să mergem la o biserică din centrul oraşului, dar, cum curentul era căzut, trebuia aşteptat electricianul care să remedieze problema. Între timp, ne-am hotărît să comandăm pizza pentru a pleca, apoi, rapid la biserică.

Electricianul a venit şi a remediat problema, dar, din acel moment, a început o serie de evenimente care parcă erau menite să ne împiedice să ajungem la biserică. Firma care distribuia pizza la domiciliu nu avea maşină de livrări în acea dimineaţă, aşa că porţia comandată a fost trimisă cu taxiul, dar a ajuns la altă adresă. A trebuit să aşteptăm mai mult de o oră pînă a sosit pizza şi am putut mînca, după care prietenei mele i s-a făcut foarte rău, din senin.

Starea de rău a durat, şi ea, în jur de o oră, după care, am putut pleca, în sfîrşit spre biserică. Ajunse acolo, eu am discutat cu un preot care a rostit o rugăciune specială şi, apoi, amîndouă am aprins cîte o lumînare la biserică, pentru spiritul pe care îl văzuserăm, în ziua precedentă, la castel. Am mai avut timp suficient cît să intrăm într-un magazin şi să cumpărăm nişte beţişoare parfumate, fiind ştiut faptul că mirosurile puternice alungă spiritele rele. Imediat după aceea, prietenei mele i s-a făcut iar rău şi a trebuit să ne întoarcem, cît mai repede, acasă, cu taxiul“.