Enorma conspiratie de la 11 septembrie

Motto:  „Războaiele încep prin minciuni”

11 septembrie a fost un nou Pearl Harbor. Aceasta este ipoteza omului politic german Andreas Von Bülow, fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane. Într-un interviu acordat revistei franţuzeşti Le Choc du Mois, acesta susţine că 11 septembrie a fost o operaţiune  „sub acoperire” a serviciilor secrete. Scopul acestor evenimente îngrozitoare era de a creşte panica în sânul comunităţilor americane şi europene în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul.

De ce paralela cu Pearl Harbour? Pe 7 decembrie 1941 a avut loc atacul Japoniei asupra bazei americane de la Pearl Harbor, determinând astfel intrarea Statelor Unite în cel de al doilea război mondial. Mai puţin cunoscut este faptul că FBI-ul şi Serviciul de Informaţii al Marinei Americane cunoşteau cu exactitate momentul când va avea loc acest atac.

Traducere după un articol publicat în revista Le Choc du Mois, nr. 4, din septembrie 2006

Complotul din 11 septembrie

Interviu cu Andreas Von Bülow, realizat de Bruno Larebiere

Andreas Von Bülow a fost secretar de stat al apărării şi apoi al cercetării ştiinţifice din cadrul guvernului german al lui Helmut Schmidt. Timp de 25 de ani a fost deputat al stângii socialiste în camera superioară a Parlamentului german (Bundestag). În vârstă de 59 de ani, este astăzi avocat în Bonn. A fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane şi a publicat, în 2003, o carte documentată despre evenimentele din 11 septembrie 2001, asupra cărora conduce o anchetă în colaborare cu un grup de cercetători americani. După el, versiunea oficială nu stă în picioare nici un moment. Ipoteza sa: 11 sepembrie a fost un nou Pearl Harbor, confirmă zicala că  „războaiele încep prin minciuni”.

Bruno Larebiere: După 11 septembrie 2001, se părea că nu există nici o îndoială că teroriştii islamici au deturnat avioanele care au lovit turnurile WTC şi Pentagonul. Ce v-a făcut să puneţi la îndoială această versiune a faptelor?

Andreas von Bulow: Ca primă reacţie, am fost şi eu îngrozit de aceste atentate. După ce a trecut primul şoc, mi-am pus imediat întrebarea „Cui bono?” (Cine beneficiază de acestea? – întrebare esenţială în investigaţiile criminalistice).M-amîntrebatcuii-ar aduce profit această acţiune înspăimântătoare şi în acelaşi timp spectaculoasă. Răspunsul meu bine documentat şi argumentat este următorul: atentatele din 11 septembrie dăunează cauzei islamice, dar serveşte intereselor celor care fac propagandă pentru lupta împotriva lumii islamice de ani de zile. Un prim argument: aproape în acelaşi timp cu imaginile avioanelor lovind turnurile World Trade Center au fost difuzate de televiziuni imagini cu grupuri de palestinieni bucurându-se, chipurile, datorită loviturii date. Difuzarea acestor imagini a fost atât de bine sincronizată încat a ridicat întrebarea unei propagande bine organizate.

Şi de fapt, câteva zile mai tarziu, citeam într-un comunicat al fostului adjunct al primarului Ierusalimului că o echipă a Ministerului Apărării israeliene a filmat acele imagini după ce a distribuit în prealabil dulciuri persoanelor care se aflau într-o piaţă arabă. Râsul acestor oameni nu avea deci nimic de-a face cu înspăimântătorul atentat, dar, într-un interval de câteva secunde, a traversat Atlanticul, ajungând în studiourile de televiziune ale Statelor Unite. O performanţă de prim plan. Acest lucru m-a alertat şi după aceea nu am mai exclus ideea unei operaţiuni „sub acoperire” a unuia sau a mai multor servicii secrete.

Explozibil pentru a distruge turnurile gemene

BL: Ce elemente concrete aţi descoperit în urma investigaţiilor şi analizelor dumneavoastră, care vă permit să repuneţi în discuţie versiunea oficială?

AB: Constatăm, în lumina dovezilor descoperite între timp, că prezentarea oficială a evenimentelor din 11 septembrie, realizată de guvernul american este total insuficientă şi este pur şi simplu complet contrară adevărului. Noi am aflat, după numeroase cercetări incluzând poliţişti, pompieri, ocupanţi ai turnului, dar şi observatori exteriori, că prăbuşirea clădirilor a fost precedată de explozii puternice. Deşi majoritatea dovezilor aflate în scheletul metalic au dispărut sau s-au topit rapid, am reuşit să scoatem la lumină anumite probe care dovedesc utilizarea de termit (şi în plus de sulf), un explozibil care serveşte la demolarea clădirilor. Aceasta explică temperaturile foarte ridicate ale dărâmăturilor turnurilor, ca acelea pe care NSA (Agenţia de Securitate Naţională – în engleză: National Security Agency) le-a descoperit încă în aer cinci zile mai târziu.

Turnurile au avut o cădere liberă, adică au avut viteza de prăbuşire a unei sfere de oţel lansată de la o înălţime de 400 de metri. În 15 secunde, imensa clădire a fost complet dislocată în plan orizontal. „Teoria clătitei” nu poate explica acest fenomen. Din 236 de piloni externi din oţel ai turnului Nord, doar 39 au fost afectaţi. Restul era foarte bine susţinut, cu atât mai mult cu cât era legat la o reţea enormă din 47 de traverse imense din oţel special care se găseau în centrul clădirii. Temperaturile n-ar fi putut fi atât de ridicate pe cât s-a afirmat, pentru că pompierii au avansat până în punctul de impact al avioanelor şi s-au găsit în faţa unui foc uşor de stăpânit.

În cazul World Trade Center este vorba, deci, despre trei serii de evenimente criminale în legătură unele cu celelalte. Au fost exploziile, care au făcut să cadă trei dintre clădiri. Elementul cel mai important în explicaţie ar fi turnul World Trade Center 7, care nu a fost atins nici de avioane, nici de rămăşiţele turnurilor gemene, dar care s-a prăbuşit sub propria greutate în după-amiaza lui 11 septembrie, când incendiile erau de amploare redusă, şi asta într-o cădere liberă de câteva secunde. Proprietarul WTC, Larry Silverstein – un multimiliardar de origine israeliană – a asigurat clădirile cu câteva săptămâni mai devreme contra actelor teroriste. Ancheta oficială nu a îndrăznit să abordeze subiectul lui WTC 7. Acest turn găzduia serviciile CIA din New York şi un post central de comandament, protejat de bombe şi de actele teroriste, al primăriei New York-ului.

Apărarea aeriană a SUA nu a apărat ţara de avioanele aşa-zis deturnate

Listele de pasageri ale companiilor aeriene nu au descoperit nici unul dintre numele celor 19 islamişti despre care s-a spus că ar fi deturnat avioanele şi le-ar fi dirijat ulterior spre clădiri. În plus, conform unui comunicat BBC, doar şapte dintre pretinşii autori ai atentatelor au fost declaraţi în viaţă. În sfârşit, după şeful FBI, nici unul dintre autorii atacului citaţi pe 11 septembrie nu este clar identificabil. De altfel, conform FBI, Ossama Bin Laden – vechiul partener al CIA din vremurile luptelor împotriva Uniunii Sovietice în Afganistan – nu este pe lista teroriştilor căutaţi după 11 septembrie. Nu există nici o înregistrare video a teroriştilor în momentul apropierii de avion. Iar valizele conţinând informaţii revelatoare despre terorişti, aparţinând unui bărbat pe nume Mohammed Atta, au căzut în mâinile FBI.

Toate acestea puse cap la cap, conţinutul valizei – testamentul aşa-zisului terorist, scrisori, directive pentru înmormântare şi uniforma Lufthansei, dar şi maşina, parcată la vedere, conţinând instrucţiunile de zbor pentru Boeing-uri, aduse ca probe ostentative, par să indice că avem de-a face cu o pistă falsă, trasată de serviciile secrete, cu „vrăbiuţe” şi ţapi ispăşitori meniţi să ascundă faptele.

Mai rămâne deturnarea şi pilotarea avioanelor. Timp de mai mult de o oră, un haos total a domnit în sânul apărării antiaeriene a coastei de Est a unicei superputeri mondiale. Până pe 11 septembrie, avioanele de vânătoare de intercepţie interveniseră de 67 de ori după o încălcare a regulilor. N-a fost şi cazul pentru 11 septembrie. Controlorii aerieni civili şi apărarea antiaeriană militară nu au fost informaţi sau au fost, dar mult prea târziu şi urmăritorii nu şi-au întreprins patrularea decât la o treime din viteza lor maximă. Toate au ratat cele patru obiective. Nu este surprinzător, pentru că guvernul avea în curs, în acea zi cel puţin patru manevre aeriene, care deplasau avioane în direcţia Polului Nord sau care trebuiau să servească la capturarea, sub formă de exerciţiu, a până la 20 de avioane deturnate. Manevrele au fost din aceasta cauză artificial introduse în calculatoarele şi ecranele controlorilor de la sol ai Agenţiei Federale de Aviaţie (FAA). Controlorii nu ştiau ce era considerat manevră şi ce era exerciţiu . Cu câteva luni înainte, responsabilitatea cooperării între FAA şi Norad (Comandamentul Apărării Aeriene a Americii de Nord) a fost transferată vicepreşedintelui Statelor Unite, Dick Cheney.

Lipseşte totuşi avionul despre care se presupune că ar fi lovit Pentagonul. Pagubele suferite de clădiri nu coincid cu profilul avionului deturnat. Ţine de un miracol faptul că avionul a traversat cinci cercuri ale clădirii Pentagonului fără a-şi pierde giganticele reactoare. Lipsesc resturile avionului. Tambururile pentru cabluri, din lemn, sunt încă intacte după impact, în linia de acces. Este foarte probabil să fie vorba despre un avion telecomandat sau despre o rachetă care a lovit acea parte a clădirii Pentagonului în care nu există de altfel niciodată personal. Fotografiile obiective ale camerelor de supraveghere aflate în jurul Pentagonului au fost confiscate şi nu au mai fost restituite.
Vinovatul trebuie căutat în cercul apropiat al lui Bush
BL: Care este, în concluzie, teza sau cel puţin ipoteza dumneavoastră cu privire la ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe 11 septembrie 2001?

AB: În timpul ultimilor cinci ani, guvernul Statelor Unite a făcut totul pentru a împiedica urgentarea unei explicaţii complete, de manieră calificată, a evenimentelor de pe 11 septembrie. Experţii au fost incomodaţi de necesitatea respectării secretului, de interdicţiile de a da declaraţii, de obligaţiile de confidenţialitate. Comportamentul Statelor Unite este suspect pentru că 11 septembrie ar fi revelat în mod simplu o listă de hibe în sistem, important de a fi depistate şi corectate ulterior. Nu doar că nu s-au explicat în mod riguros erorile autorităţilor şi conducătorii răspunzători nu au fost traşi la răspundere, ba chiar exact persoanele care au fost responsabile de erori în cazul 11 septembrie au fost promovate şi recompensate.

BL: Rămâne, în consecinţă, ipoteza conform căreia cercul cel mai intim al guvernului Bush a fost complicele, sau chiar autorul acestor fapte. Din punctul meu de vedere, pare plauzibilă ipoteza conform căreia aceste evenimente, bulversante pentru opinia mondială, şi anume deturnarea avioanelor, precum şi atacul care a urmat asupra turnurilor WTC, erau o operaţiune sub acoperire, efectuată de specialişti ai serviciilor secrete menită să fie pusă în cârca celor 19 arabi de identitate neclarificată şi a şefilor lor din munţii Afganistanului. Dovezile împotriva lor fiind la fel de vizibile ca urmele lăsate de o turmă de elefanţi, FBI trebuia în mod necesar să cadă în picioare.

AB: Foarte probabil piloţii au pierdut controlul avioanelor sub acţiunea unei comenzi la distanţă. Această tehnică este perfect funcţională şi implementată în Statele Unite pentru pilotajul avioanelor civile care fac obiectul unei deturnări de către piraţii aerului. Controlul avionului poate fi reluat de către aceştia din urmă de la sol sau din spaţiul aerian. Deconectarea transponderului, care permitea identificarea automată a celor patru avioane, susţine teoria unei astfel de operaţiuni. Cele aproximativ 30 de minute în timpul cărora avioanele au zburat către Vest, înainte de a fi orientate către ţintă, au servit la ştergerea automată a tuturor înregistrărilor vocilor şi comezilor celor 30 de minute precedente. Aceasta ar fi împiedicat, de asemenea, reconstituirea derulării deturnărilor în cazul în care cutiile negre ar fi fost regăsite. Ori, fie acestea nu au fost găsite, fie conţinutul lor nu a fost revelat din motive de confidenţialitate.

Cu un an înainte de atentate scenariul era deja scris

Scopul acestor evenimente abominabile era acela de a creşte panica în sânul comunităţii americane, dar şi al lumii europene, în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul. După 24 de ore, administraţia americană începuse să vorbească despre un război mondial pe care nu mai puţin de 60 de ţări trebuiau să-l ducă alături de ea împotriva terorismului internaţional.

Făcând abstracţie de aceasta, autorii exploziilor trebuiau să cunoască în detaliu planurile turnurilor. Este chiar posibil ca o parte dintre acestea să fi fost identice. Au realizat prăbuşirea clădirilor, inclusiv pe cea a turnurilor WTC-7, extrem de dubios, ca “demolări controlate”. Cu câteva zile înainte de 11 septembrie, clădirile au fost de mai multe ori în pană de curent. În consecinţă, camerele video ale clădirii pline de azbest erau deconectate. Chiar şi câinii dresaţi să detecteze explozibil au fost temporar scoşi din sistemul de securizare înainte de 11 septembrie.

BL: 11 septembrie se înscrie, deci, ca “evenimentul catastrofic catalizator”, după exemplul Pearl Harbour, oarecum dorit în ”Project for the New American Century” (PNAC) publicat cu un an mai devreme de un grup de neo-conservatori, printre care Dick Cheney şi Paul Wolfowitz?

AB: Într-adevăr, cu un an înainte de 11 septembrie, cercul cel mai restrâns al guvernului Bush redactase un fel de scenariu al acestei zile. În acest document autorii pretind o creştere masivă a bugetului militar, în ciuda dispariţiei Uniunii Sovietice, pentru a putea garanta dominaţia mondială şi regională a Statelor Unite pe parcursul următorului secol. Ei cer împuşcarea lui Saddam Hussein, mai degrabă ca pretext pentru construirea unei gigantice baze militare în sânul teritoriilor petroliere ale Orientului Apropiat. Conform autorilor- domnii Cheney, Rumsfeld, Wolfowitz, Perle şi Jeb Bush, fratele lui George W. Bush, era totuşi dificil să convingi electoratul american de necesitatea deblocării fondurilor necesare. Un nou Pearl Harbour, zguduind lumea, putea să remedieze acest lucru, permiţând aderarea marelui public, de pe o zi pe alta, la ceea ce se poate numi complexul militaro-industrial.

Ossama Ben Laden, o invenţie a serviciilor secrete

BL: Se poate deci vorbi de complot veritabil, intern până la complex militaro-industrial şi în slujba statului american, al cărui scop final era acela de a prelua conducerea ţării pentru a devia complet politica externă a Statelor Unite, ştiind că George W. Bush fusese ales cu mai puţin de un an înainte? Pentru a vorbi mai clar, ceea ce s-a produs pe 11 septembrie 2001 a fost o lovitură de stat?

AB: După cum am mai afirmat deja, concluzii definitive nu pot fi trase fără investigaţii din partea poliţiei judiciare, a ministerului public şi a judecătorilor. După părerea mea, în afară de aceasta, în Statele Unite domneşte un consens între diferitele părţi conform căruia această ţară, în calitate de unică putere mondială, are de acum înainte dreptul de a-şi însuşi rezervele de materie primă ale planetei, devenite cruciale, în special petrolul teritoriilor musulmane. Aceasta este de fapt punerea în practică a planului lui Zbigniew Brzezinski, unul dintre cei care au conceput geopolitica americană . După prăbuşirea Uniunii Sovietice, înlănţuirea actelor teroriste provenind din lumea musulmană ajută la amplificarea urii faţă de un nou inamic, islamismul. Profesorul Samuel P. Huntington, apropiat al CIA, a explicat că această ură este necesară pentru coeziunea “lumii occidentale”.

BL: Dacă teza pe care o susţineţi este adevarată, cine este atunci Ossama Ben Laden? Şi ce este Al Qaida?

AB: Al Qaida este aproape sigur o invenţie a serviciilor secrete. În lumea arabă Al Qaida semnifică “bază de date”. Sunt înscrişi în aceasta bază toţi tinerii musulmani, născuţi în mai mult de patruzeci de ţări musulmane, care luptau în Afghanistan pe timpul armatei sovietice sub egida serviciilor secrete din Pakistan, Statele Unite şi Arabia Saudită în scopul de a speria armata sovietică ca şi luptători ai libertăţii, cu ajutorul armelor provenind din arsenalul american.

După sfârşitul conflictului, aceşti soldaţi, formaţi în terorism în Uniunea Sovietică, au devenit disponibili pentru alte misiuni. Am putut astfel şi îi putem mereu regăsi pe aceşti “Afgani” în focare de criză ca Bosnia, Albania, Montenegro sau Cecenia, aproape de fiecare dată acolo unde interese americane sunt în joc. Şi, în sfârşit, Ossama Ben Laden a recrutat în jur de 10.000 de combatanţi pentru CIA în cadrul intervenţiilor în Afghanistan. El a fost un ofiţer al “Marii table de şah ” a CIA, imaginată de Zbigniew Brzezinski, consilier al securităţii preşedintelui Carter.

Colin Powell a minţit în faţa Adunării Generale a ONU

BL: Dacă pe 11 septembrie a fost complot, cum explicaţi faptul că nici un şef de stat sau de guvern, nici un ministru european în funcţie nu l-a denunţat, şi că toată lumea, în afara unor personalităţi izolate ca dumneavoastră, nu denunţă ceea ce ar fi una dintre cele mai impresionante manipulări din istoria umanităţii?

AB: Pearl Harbour era deja o gigantică manipulare a Casei Albe, una dintr-o lungă serie. Războaiele încep prin minciuni. Acestea nu devin credibile decât dacă mass-media este pregătită să le difuzeze şi să se opună demascării lor. Aşa se procedează aproape întotdeauna în Statele Unite şi practic la fel se petrece şi în Europa. Întrebările evidente, logice, nu sunt formulate. Aceasta permite guvernului să evite să dea un răspuns. Acela care abordează problema minciunilor evidente ale guvernului este calificat drept partizan al teoriei complotului. Atunci când Colin Powell, fostul secretar de stat (ministru al Afacerilor Externe) al Guvernului Bush a acuzat Irakul, în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite, că dispune de arme de distrugere în masă , toată lumea ştia în sală, după spusele ambasadorului Germaniei, că era o urzeală de minciuni. Dar nu a îndrăznit nimeni să-l contrazică. Nu este simplu pentru nici un om de stat şi pentru nici un stat să se pună în calea unicei superputeri mondiale. Şi cu atât mai puţin în public.

BL: Aţi publicat în 2003 o carte despre acest subiect intitulată „Die CIA und der 11 September. Internationale Terror und die Rolle der Geheindienste ” (editura Piper). Cum a fost primită această lucare în Germania? Cum se face că nu a fost niciodată tradusă în Franţa? Care au fost urmările apariţiei ei în Statele Unite?

AB: Această carte a devenit imediat un best-seller. Câţiva jurnalişti neaparţinând cercului puterii, provenind din lumea radioului, a câtorva sectoare de televiziune şi a câtorva ziare au emis o critică foarte pozitivă a lucrării prin care mi-au dat ocazia de a vorbi despre aceste fapte, cât se poate de complexe şi de puţin comprehensibile pentru cetăţeanul de rând. Ori, în momentul în care succesul a devenit vizibil, o contra-ofensivă perfidă a fost lansată, din iniţiativa câtorva reviste printre care şi Der Spiegel. Afirmaţiile mele au fost mai întâi deformate în aceste publicaţii şi tratate ca o teorie a complotului ciudată şi absurdă. Argumentele erau la fel de primare ca şi cele pe care am văzut că le folosea media americană. În mod vizibil, maşina de propagandă a administraţiei americane nici măcar nu şi-a dat silinţa să avanseze argumente câtuşi de puţin diferite pentru publicul european.

Mass-media, noul “idiot util”

BL: Cum explicaţi dumneavoastră lipsa de curiozitate a mass-mediei europene în privinţa evenimentelor din 11 septembrie, care îi tratează sistematic drept “paranoici” şi îi cataloghează drept “revizionişti” pe toţi cei care ajung să se îndoiască de versiunea oficială?

AB: După cum v-am spus, procesul este acelaşi ca şi în Statele Unite. Cu câteva mici excepţii, tot ce ar putea repune în discuţie versiunea falsificată a administraţiei este înăbuşit. Dan Rather, celebrul prezentator de televiziune, a răspuns BBC-ului, care îl întreba de ce nu pune întrebări critice, prin cuvinte frumoase invocând sentimentele sale patriotice. După el, un jurnalist critic îşi asumă riscul, aşa cum s-a petrecut în Africa de Sud, de a se trezi cu un pneu încins în jurul gâtului. De atunci, mass-media face în mod complet dovada unei ruşinoase laşităţi care o împiedică să abordeze subiectele în mod independent şi critic. Este necesar să ne amintim că la sfârşitul războiului din Vietnam, CIA a fost constrânsă să remunereze mai multe sute de jurnalişti din întreaga lume.

BL: Am putea spune că există două istorii: istoria oficială, propagată de mass-media – noul “idiot util” şi istoria care se derulează în mod real, care este de multe ori fructul acţiunii subterane a serviciilor de informaţii?

AB: Într-adevăr, aceasta este tehnica folosită. CIA, dar şi alte servicii secrete, au drept sarcină realizarea unor operaţii secrete, adică opera ţiuni care nu pot fi identificate ca atare, în numele raţiunilor statului. Actele de terorism, insurecţiile şi loviturile militare de stat fac parte din aceasta. Fireşte, alături de orientarea opiniei publice în cadrul războiului psihologic.

BL: Ce credeţi despre teza conform căreia „tranziţia democratică” sau „revoluţiile de catifea”, aşa cum au fost în Ukraina sau în România, ar fi astăzi formele cele mai rafinate de complot? Ar fi vorba de acum înainte, pentru a prelua puterea, nu de a organiza un puci, ci de a manipula opinia publică?

AB: Pentru a declanşa revoluţia portocalie în Ucraina au fost folosite nu mai puţin de 30 de milioane de dolari, conform surselor oficiale ale Bugetului Federal American. Ori aceasta nu reprezintă, în general, decât o parte din cheltuielile implicate la modul real, care sunt de foarte multe ori fonduri ce provin din lumea drogurilor. Campania de publicitate împotriva unui guvern şi în favoarea unui guvern nou, convenind Statelor Unite, face parte din rutina CIA.

Jurnalişti aparţinând CIA sunt de aceea membri ai principalelor redacţii şi ai principalelor servicii de informaţii. Ţări şi oameni politici pot, în această manieră, să fie discreditaţi de propriul popor. Sau se produc crime spectaculoase înaintea alegerilor, a căror neprevenire sau neelucidare poate fi imputată unei personalităţi conducătoare.

Între KGB şi CIA

BL: Nu este prima dată când puneţi în lumină manipulări de mare anvergură orchestrate de serviciile de informaţii. Puteţi să ne daţi exemple despre ceea ce aţi descoperit atunci când eraţi membru al Comisiei Parlamentare a Serviciilor Secrete Germane?

AB: Nu era mare lucru de descoperit. Serviciul de Informaţii al Guvernului Federal German provenea din secţiunea Armate Străine de Est ale Wehrmacht. A fost în întregime încorporat în CIA şi ulterior adus în componenţa noii Republici Federale Germane în calitate de nou serviciu secret străin. În cursul anilor în care aparţinea de CIA, transmitea americanilor date pentru a favoriza un comportament isteric în faţa uriaşului rus. De-a lungul anilor, a devenit serviciul secret al unei democraţii parlamentare. Marile jocuri jucate cu minorităţile Uniunii Sovietice au luat sfârşit. Mai multe alianţe născute în această epocă s-au dovedit a fi foarte problematice pe o perioadă lungă de timp. Se poate de altfel ca aceste alianţe să fi jucat un rol inadecvat după dezmembrarea Iugoslaviei. Nu mai era atunci loc pentru manipulare.

BL: De-a lungul deceniilor exista în Europa de Vest tendinţa de a vedea pretutindeni în Europa mâna KGB-ului. Nu există o tendinţă exagerată astăzi de a se vedea pretutindeni mâna CIA sau a altui serviciu de informaţii american? Dar ce fac serviciile ruse, chineze, germane, franceze, italiene etc.?

AB: CIA este un serviciu secret al unei puteri mondiale care intervine în lume de decenii. Serviciile ruse şi chineze vor să se înarmeze contra operaţiilor secrete ale CIA. Ele cunosc tehnicile, ştiu cum să le utilizeze şi să le combată. Pentru a da ocazii de intervenţie trebuie să fie create tensiuni. Este posibil ca în cea mai mare parte a timpului, să se păstreze pacea în sânul minorităţilor etnice sau religioase prin negocierea compromisului, concesiunii de libertăţi sau de autonomie. Cu toate acestea, conducătorii ajung deseori la capătul resurselor atunci când serviciile secrete încep să recompenseze eventualele elemente agresive pentru agitaţia lor continuă.

Europenii trebuie să se emancipeze de sub  „Fratele cel Mare”

Serviciile secrete ale puterilor mijlocii ale Europei nu pot decât să creeze, în mijlocul evenimentelor, o situaţie independentă de “Fratele cel Mare”. Acest lucru devine cu atât mai important cu cât Ministerul American al Apărării a creat un alt department pe lângă CIA, experimentat în acest domeniu, care trebuie să simuleze perpetuarea actelor teroriste pentru a justifica intervenţii militare.
Sarcina serviciilor secrete, ca şi aceea a autorităţilor de represie, ar fi deci, de a distinge veritabilele acte teroriste de operaţiunile sub acoperire. Musulmanii disperaţi, înrolaţi ca fraierii sunt acolo pentru a orienta serviciile secrete şi poliţia criminalistă pe o pistă greşită.

BL: Aveţi vreo legătură cu „Scholars for 9/11 Truth”, o asociaţie de oameni de ştiinţă, universitari şi militari americani care caută adevărul despre 11 septembrie? Au ei în mod real credibilitate în Statele Unite? Şi ne puteţi spune unde găsim lucrările lor?

AB: Europenii care critică falsificările americane ale istoriei sunt cu toţii extrem de îndatoraţi cercetătorilor americani izolaţi, perseverenţi şi plini de energie, care s-au reunit pentru a forma mişcarea Truth. Dacă eu am dobândit credibilitate în ochii lor, aceasta se datorează faptului că am fost unul dintre primii oameni politici suficient de importanţi care a îndrăznit să facă legătura între enormele absurdităţi prezentate şi ideea operaţiunilor sub acoperire efectuate de serviciile secrete. Nu găsim cheia enigmei decât dacă acceptăm ca ipoteză o operaţie de acest tip.

BL: Dumneavoastră înşivă aţi fost, timp de patru ani, secretar de stat pe lângă Ministerul Apărării. Ne puteţi asigura că nu aţi ascuns niciodată manipulări în acelaşi stil?

AB: Absolut. Deja în calitate de secretar de stat, am început foarte rapid să mă îndoiesc de frica inspirată de gigantul rus, la care NATO ţinea atât de mult. Mai târziu, m-am interesat de eliminarea conflictului Est-Vest şi de contribuţia pe care o puteau aduce din acest punct de vedere structurile militare din cele două tabere. Preocuparea mea era de a dezvălui manipulările şi nu de a le ascunde.