Celții vorbeau limba română ?

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bogdan Petriceicu Hașdeu  descoperea, într-o lucrare a a unui istoric britanic, rugăciunea Tatăl nostru în dialectul celtic din Provincia Wales din Anglia.

Iată textul acelei rugăciuni:

„Poerinthele nostru cela ce esti en cheri / Svintzas case numele Teu / Vie emperetzia Ta / Facoesa voe Ta en tzer ase si pre poement / Poene noastre tzafoetzioace doe noaoe astezi / Si lase noaoe datorii le noastre, cum si noi se loesoem datornicilor nostri. / Si nu dutze pre noi la ispitire / Tze ne mentueste pre  noi de vilclianul. Amin”.

Un contemporan al lui Hașdeu, istoricul maghiar Samuil Kölescri, citind și el lucrarea istoricului englez, a fost șocat de asemănarea dialectului celtic cu limba română. El i-a trimis o epistolă medicului englez Woodward, comunicându-i, emoționat, marea lui descoperire: „Românii de la Dunăre și Celții din Wales vorbesc una și aceeași limbă”, potrivit certitudinea.ro.

Numele istoricului britanic descoperit de B.P. Hașdeu și  Samuil Kölescri este John Chamberlayne (1666-1723), scriitor, traducător și membru al Societății Regale. Lucrarea sa, în care a fost descoperită rugăciunea „Tatăl nostru” în limba celtă, se numește „Oratio Dominica In Diversas Omnium Fere Gentium Linguas Versa Et Propriis Cujusque Linguae Characteribus Expressa” și a fost publicată la Amsterdam,  în 1715.

Cartea însumează  peste 400 de pagini, dintre care 6 pagini de dedicații (nenumerotate), o prefață de 43 de pagini (nenumerotate),  256 de pagini de dizertații (numerotate),  o culegere de 94 de pagini, numerotate separat și intitulate  „SILLOGES ORRATIONUM DOMINICARUM  scriptae ad Joannem Chamberlaynium”, care cuprind  rugăciunea Tatăl nostru în zeci de limbi și dialecte (aici, la pagina 47 se află Tatăl nostru în dialectal celtic) și, în sfârșit, un APPENDIX de  5 pagini.

Recomandându-ne să vedem Principie Filologia comparativa asio-europee, Bucureşti, 1879, p. 91 şi următoarele, Valeriu D. Popovici-Ursu reproduce în volumul „Adevărata obârţie a poporului român”, p. 46-47, Editura Gedo, Cluj, 2012, după B.P. Haşdeu, „Tatăl nostru”, în două texte româneşti, prezentate şi în lucrarea din 1715 a englezului Chamberlayn:

Tatăl nostru csinye ieşti in eseruj
Szvinczai esze numelye toă
Sze  vii impăraczia ta
Fii voja  ta cum in eserui, asha ahi pe pământul
Punya nostru  de toate zilelye de noi asztezi
Iartă  gresheley  lye nostr cum shi noi jertăm a greshiţilor noştri
Shi  nu duce pe noi inka la iszpite
Shi mentujesthte pe noi rau Amin.
Şi a doua variantă din limba română:

Părintye nostru csel ese jesti în cieri
Svencznisze  numelye Tuo
Vii imaraczia ta
Facsaa  sze voja ta cum in cseri  asha shi pe pământ
Punye nostru cssaszecsio da noo asztesz
Shi lasza  noo datorilye  nostre  cum shi noi leszam datornicsilor nostri
Shi nu ducs  pe noi la ispitiva
Shix menrujeste pe noi de hitlyunul Amin.
Potrivit Vorniceanul.ro una dintre variantele rugăciunii Tatăl nostru, scrisă într-un dialect celt al provinciei Wallace din Anglia, după istoricul Chamberlayn, în cartea „Adevărata obârşie a poporului român” de Valeriu D. Popovici-Ursu, Paris:

Poerithele nostru cele ce eşti en cheri
Svintzascoese  numele teu
Vie emperetzioe ta
Facoesa ve ta, cum en tzer ase şi pre poementu
Poene  noastre datorii le nostre, cum şi noi se loesoem datorniczilor nostri
Si nu dutze pre voi la ispitire
Tze ne mentueste prenoi de vicleanil. Amin.