Unitatea militara secreta din Hunedoara

Fosta unitate de artilerie antiaeriană şi rachete din Vadu Dobrii a fost timp de mai multe decenii un loc interzis şi secret. Divizionul de foc avea menirea să apere Hunedoara şi împrejurimile ei de invaziile aeriene. De câţiva ani, cele peste 40 de clădiri, buncăre şi foste depozite de muniţie şi de rachete sovietice şi tehnică militară au fost părăsite. Cei care ajung aici pot vedea totuşi cum arăta o fărâmă a „Războiului Rece”.

Mai puţin de zece familii trăiesc în prezent în Vadu Dobrii. Satul depopulat din Munţii Poiana Ruscăi se află la circa 60 de kilometri de municipiul Hunedoara, la capătul unui drum de pământ, aproape inaccesibil. Va dispărea în curând, cred oamenii, chiar dacă în jurul lui au funcţionat două obiective importante: o mină de fier şi o unitate de artilerie şi rachete antiaeriane.

Mina de fier a fost abandonată la începulul anilor 1990, iar aceeaşi soartă a avut-o şi unitatea militară. Cei care ajung însă la locul fostului divizion de foc din Vadu Dobrii mai pot vedea ruinele unei aşezări militare impresionante, înfiinţate pe munte, un loc menit să apere zonele industriale şi oraşele Hunedoarei de atacurile aeriene.

Fosta unitate militară de la Vadu Dobrii are o suprafaţă de peste 265.000 de metri pătraţi, pe care mai există în prezent peste 40 de clădiri, majoritatea degradate şi sigilate. Unitatea a fost înfiinţată la începutul anilor 1960 şi a făcut parte din Regimentul 15 artilerie antiaeriană mixt, devenit ulterior Regimentul 15 rachete şi artilerie antiaeriană. Acest regiment avea în comonenţă patru divizioane de foc şi un divizion tehnic. Divizioanele de foc au fost amplasate în Haţeg, Orăştie, Vadul Dobrii şi la Ilia, iar divizionul tehnic la Hunedoara, unde se afla un depozit de rachete.

Iniţial, divizioanele de foc au fost dotate cu complexul de rachete „Dvina”, înlocuit în anul 1985 de sistemul S-75M3 „Volhov”, ambele de provenienţă rusească, a informat Asociaţia Judeţeană a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere „Sarmizegetusa“ din judeţul Hunedoara. Fiecare divizion de foc, precum şi divizionul tehnic aveau în organică şi o baterie de artilerie antiaeriană, calibrul 57 mm pentru apărarea antiaeriană la înălţimi mici.

În anii ’80, bateriile de artilerie antiaeriană au fost scoase din dotare şi înlocuite cu câte un pluton de 4 mitraliere antiaeriene MR-4 de calibrul 14,5 mm de provenienţă românească, informau reprezentanţii AJCMMR Hunedoara. Potrivit istoricului hunedorean Dorin Petresc, în situaţia primirii ordinului de lansare, viteza de reacţie a rachetiştilor hunedoreni arăta că aceştia erau în stare să doboare o ţintă aeriană, aflată până la 30.000 de metri altitudine, „în orice condiţii de timp, anotimp”, în cel mult şase minute de la darea alarmei. (sursa: adevarul.ro)

Unitatea militară de la Vadu Dobrii a avut un caracter secret. „Civilii nu aveau voie să intre în această unitate, iar cei care îşi desfăşurau activitatea aici nu aveau dreptul de a da informaţii nimănui despre ea şi dspre activitatea lor”, a povestit Dorel Vomir, fost maistru militar la Regimentul 15 rachete şi artilerie antiaeriană.