Tunelul blestemat de sub Bucegi

Tunelurile ascund întotdeauna povești și legende de neuitat, dar cele blestemate de soartă sunt cu atât mai interesante pentru amatorii de mistere. Iar Tunelul Izvor, forat pe sub muntele Păduchiosu din Bucegi, este unul dintre cele mai misterioase din toată țara.

Familia regală, îndrăgostită de plaiurile prahovene, a dispus construcția unui tunel feroviar care să lege Sinaia de Târgoviște, pe sub muntele Păduchiosu. Tunelul trebuia să lege stațiile Sinaia și Pietroșița, prin Moroieni și ar fi trebuit să aibă o lungime de aproape 6 kilometri. Construcția lui ar fi scurtat distanța dintre Sinaia și Târgoviște cu 100 de km și era considerat un element cheie pentru dezvoltarea zonei. 

Dacă ar fi fost terminat, ar fi fost cel mai lung tunel din țară. Lucrările au început în 1914, iar șantierul a fost deschis sub supravegherea renumitului inginer Iulius Berger. Din nefericire, gura tunelului dinspre Sinaia era amplasată aproape de cimitirul orașului, pe platoul Izvor. Se pare că această alegere le-a purtat ghinion constructorilor. Proiectul ”s-a născut mort”, a fost început de trei ori și tot de trei ori a fost abandonat. Nici azi nu se știe ce se ascunde în hrubele de sub munte și ce blestem s-a abătut asupra celor care au lucrat în adâncul pământului.

Tunelul secret al naziștilor

Primul război mondial a oprit lucrările la tunel, la câteva luni după ce au fost demarate. Au fost reluate abia în 1938, când administrația CFR a considerat că ar putea deveni un punct strategic în apărarea țării. La fel gândeau și naziștii care au pus stăpânire pe tunel și au adus pe șantier sute de prizonieri de război și utilaje performante pentru a finaliza lucrarea. Dar muntele nu s-a lăsat îngenuncheat și cucerit! 

Deși se muncea pe brânci, lucrările au înaintat doar un kilometru în doi ani, după cum arată planurile actuale. În realitate, nu se știe prea bine cât de mult au reușit nemții să sape, pentru că lucrările se desfășurau în secret, iar cei care încercau să evadeze de pe șantier erau împușcați fără drept de apel. La sfârșitul celui de al doilea război mondial, naziștii au abandonat în grabă șantierul și au dinamitat cele două intrări, masacrând toți muncitorii.

 Legendele locale spun că, în urma lor, au rămas toate utilajele folosite, precum și o locomotivă cu aburi, dar și 100 de morți. Oamenii bătrâni povesteau că mulți prizonieri au fost omorâți la construcția tunelului, iar nemții au încercat să racoleze tineri din satele din jur. Era și o vorbă printre localnici că cei care se duceau să sape la tunel, își semnau singuri condamnarea la moarte.

Inițiative marcate de eșec

Comuniștii s-au interesat și ei de tunelul feroviar și au încercat să continue lucrările. În anul 1968, infrastructura era atât de șubredă, pilonii de lemn putreziți și porțiuni întregi prăbușite, că au abandonat proiectul. Localnicii spun însă că au găsit ceva înăuntru, ceva care i-a determinat să construiască un zid gros de beton la intrarea dinspre Sinaia. Au rămas liberi doar 480 m de tunel, care au fost o vreme folosiți drept depozit de marfă.

 Azi, podul de lemn care duce spre intrarea în tunel este prea șubred pentru a fi traversat. Capul de tunel dinspre Moroieni a fost și el închis. Trupele de Securitate au dinamitat în timpul nopții muntele și au astupat gura tunelului, să nu mai intre nimeni. Periodic, miniștrii transporturilor își aduc aminte de acest tunel și promit să îl deschidă circulației, dar niciodată nu se găsesc fonduri. Zona pare blestemată, pentru că cei care au încercat să găsească o soluție pentru redeschiderea tunelului s-au lăsat păgubași.