Seria Indiana Jones, o capodopera cu Harrison Ford si Spielberg

Renumitul arheolog si expert in stiintele oculte, Dr. Indiana Jones (Harrisonn Ford) este angajat de catre Guvernul SUA sa gaseasca legendara Arca alegamantului care se presupune ca mai pastreaza ascunse tabelele cu cele 10 Porunci. Din nefericire, agenti ai Gestapo-ului, temuta politie secreta nazista suntsi ei pe urmele Arcai. O urmarire plina de suspans incepe din Nepal pana la Cairo iar Indy trece prin tot felul de situatii aparent fara iesire care ii ameninta viata.Un film de exceptie semnat Steven Spielberg care a obtinut nu mai putin de4 premii Oscar in 1982 pentru cele mai bune efecte speciale, cea mai buna regie, cea mai buna coloana sonora (John Williams), cea mai buna editie de film; a fost nominalizat la alte 4 Oscaruri in acelasi an si a fost nominalizat, in acelasi an, la Globul de Aur pentru cea mai buna regie.

Un omagiu mai degraba decat o parodie la adresa serialelor de aventuri ale anilor 1930, “Indiana Jones si arca pierduta ii reuneste pe producatorul George Lucas (abia venit din “Razboiul stelelor”) si pe regizorul Steven Spielberg pentru un film care combina actiunea, efectele speciale si aventurile, condimentate cu un simt al umorului usor crispat.

Harrison Ford, in rolul care i se potriveste cel mai bine din intreaga sa cariera, este Indiana Jones, un profesor de arheologie pus la patru ace in timpul zilei, care petrece timpul liber cutreierand lumea in cautare de comori si obiecte de valoare — precum Racla pierduta a Legamantului (sipetul de aur in care se presupune ca Moise ar fi tinut tablitele de piatra pe care erau inscriptionate cele zece porunci). Din pacate, nazistii o cauta si ei, convinsi ca oricine o poarta cu sine este indestructibil. Cu clasica sa palarie de fetru, geaca si hainele botite, Indy scapa de un imens pietroi care se rostogoleste dupa el intr-o pestera minata, fuge dintr-o groapa cu serpi, evita cativa banditi sinistri intr-o piata africana si atarna agatat sub un camion intro palpitanta secventa de urmarire prin desert. Acestea sunt numai cateva dintre scenele memorabile ale filmului. Dar energicul erou nu este un superman, asa ca ia bataie mai rau sau mai usor la fiecare colt.

“Indiana Jones” este un film de efect in multe privinte, nu doar datorita interpretarii briliante a lui Ford si talentului lui Spielberg de a intensifica actiunea si amuzamentul, ci si din pricina scenariului (scris de Lawrence Kasdan dupa o idee de Lucas) care este mai mult decat o simpla aventura traditionala. Protagonistul este un tip complicat, departe de perfectiune, care trece cu usurinta linia de demarcatie dintre furtul unor obiecte de valoare si protectia lor. Eroii negativi — indeosebi concurentul lui in ale arheologiei, Belloq (Paul Freeman) — nu difera deloc de el, decat prin motivatii (lacomia in locul dorintei de recuperare istorica). Eroina, Marion (Karen Allen), nu este nici ea tipica femeie oropsita, ci o tipa curajoasa, antrenata fizic, care (in cea mai mare parte a timpului) se poate salva singura si nu are nevoie de Ford.

Amestec perfect de aventura, umor, efecte speciale, urmariri si jocuri actoricesti de prima mana, adesea imitat (dar nedepasit) de filme precum “Mumia “(1999).

Urmareste mai jos, online, filmele din serie

Indiana Jones and the Raiders of the Lost Ark - Indiana Jones și Căutătorii arcei pierdute (1981)

Indiana Jones and the Temple of Doom - Indiana Jones și Templul morții (1984)

Indiana Jones and the Last Crusade - Indiana Jones și Ultima cruciadă (1989)

Read more

Istoria armelor de foc individuale

Apariţia şi perfecţionarea puştii, o armă de foc portabilă cu rază lungă de acţiune, a fost un proces ce s-a desfăşurat de-a lungul mai multor secole, apărând pe câmpurile de luptă în a doua jumătate a secolului al XV-lea.

În timpul luptei de la Morat ( 1476 ) şi a asediului Arrasului ( 1477) a fost folosită archebuza, care lansa proiectile cu ajutorul unei încărcături de praf de puşcă aprinsă cu un fitil. Era o armă destul de grea, pentru manevrarea căreia era nevoie de doi bărbaţi; pentru a trage, era sprijinită pe o furcă înfiptă în pământ. Se putea trage un foc la interval de două până la cinci minute, la distanţa de 100-200 m.

Proiectilul, de o formă aproximativ sferică, era împins prin gura ţevii peste o încărcătură de praf de puşcă. La capătul ţevii exista un mic orificiu care se continua printr-o placă semisferică de mici dimensiuni ce era umplută cu o altă cantitate de praf de puşcă. Acesta era aprins manual, aruncând astfel proiectilul.

La începutul secolului al XVI-lea, ceasornicarul german Jean Kiefus inventează aprinderea prafului de puşcă cu moleta ce produce scântei prin lovire cu silex, construind archebuza cu rotiţă, care va fi perfecţionată prin folosirea plăcii de silex.


În 1525, în lupta de la Pavia, spaniolii au folosit o altă armă, muscheta, mai grea decât archebuza, dar şi mai puternică. În secolul al XVII-lea i se reduce calibrul şi devine mult mai uşoară, putând fi suprimată furca înfiptă în pământ, pe care se sprijinea. Pentru a mări viteza şi precizia tirului sunt folosite gloanţe puţin mai groase decât gura de foc, îndesate pe ţeavă cu o vergea metalică. Pentru a scurta această operaţie, apar arme cu ţeava mai scurtă, care prefigurează carabinele.

Puşca apare în Franţa, pe la 1630. Se încarcă pe ţeavă, are o plăcuţă de silex şi trage un foc la două minute. În 1703, Vauban îi adaugă baioneta şi folosirea ei se generalizează. În 1818 este folosită pentru prima dată, la armele de vânătoare, amorsa cu fulminat de mercur, inventată de artificierul englez Joseph Egg. În 1837 apare carabina cu ţeava ghintuită care, imprimând glonţului o mişcare de rotaţie, îl stabilizează pe traiectorie, ceea ce măreşte precizia tirului.

La mijlocul secolului al XIX-lea, pentru ca mici grupuri de albi să lupte mai eficient împotriva indienilor, superiori numeric, a fost pusă la punct prima carabină cu repetiţie.

În timp ce puşca a continuat să fie perfecţionată prin mecanismele de încărcare automată care-i permiteau soldatului să tragă mai multe focuri într-o succesiune rapidă, cu o precizie din ce în ce mai mare, tocmai unele dintre aceste inovaţii au dus la apariţia dispozitivului care i-a răpit titlul de „Regină a armelor”. În vreme ce armatele au continuat şi în secolul al XX-lea să avanseze spre inamici, de această dată în tranşee, pe scena mondială şi-a făcut apariţia mitraliera, făcând inutilă şi cea mai puternică puşcă.

O altă armă de foc individuală, de mare importanţă, a fost pistolul. Iniţial, acesta a apărut ca armă a cavaleriei, o armă de foc care se folosea cu o singură mână, cealaltă ramânând liberă pentru controlul frâielor calului. Pistoalele din perioada 1400-1700 reflectau, în general, tehnologia disponibilă muschetelor – foc unic şi încărcare pe gura ţevii – fiind la început concepute pentru suplimentarea armelor mai puternice cu reazem pe umăr.

Inovaţiile privind mecanismele de declanşare, precum sistemele de „piedică cu roată”, „piedica cu cremene” şi mai târziu „declanşarea cu percuţie” au fost esenţiale pentru ca pistolul să fie pregătit de tragere în timpul luptei. Anterior, pentru a se aprinde încărcătura de praf de puşcă, trăgătorul trebuia să aibă în permanenţă la el un şnur aprins numit „fitil”.

Mecanismele cu roată şi cu cremene produceau scântei în placa semisferică cu pulbere a armei, fapt care îi permitea tragatorului să ţină arma în toc până în momentul în care dorea să tragă. Greutatea mică a pistolului şi eficienţa lui în condiţiile lipsei de spaţiu erau uşor de observat, astfel încât acesta a devenit o armă indispensabilă de protecţie personală. Desigur, ca şi în cazul puştii, visul oricărui soldat de pe câmpul de luptă era să poată trage mai mult decât un singur foc de armă, într-o succesiune rapidă. Însuşi viaţa lui putea să depindă de acest lucru.

O dată cu optimizarea mecanismelor de declanşare, a apărut o armă – revolverul cu percuţie. Inventatorul acestui sistem a fost Samuel Colt. Revolverul Colt se diferenţia de alte revolvere prin două aspecte importante. În primul rând, mecanismul inventat de Colt rotea cilindrul pentru alinierea urmatorului locaş în momentul ridicării cocoşului. Acest fapt nu numai că furniza o cale sigură, mecanică, de aliniere a locaşului cu ţeava, dar, în acelaşi timp, elimina o fază din secvenţa de tragere a pistolului. Mai înainte, tragerea cocoşului şi rotirea cilindrului reprezentau două mişcări separate.

Cea de-a doua idee a lui Colt s-a manifestat în privinţa producţiei revolverului. Fabrica lui Colt din Hartford a reuşit să producă această armă cu piese prelucrate precis şi complet interschimbabile, folosind o linie de asamblare la care lucrau muncitori şi nu meşteşugari.

În timp ce avantajele militare ale revolverului erau destul de evidente, societatea americană a acelor vremuri a creat o nouă piaţă de desfacere pentru acest tip de pistol cu declanşare rapidă, de care europenii duceau lipsă: Vestul sălbatic. Vestea despre eficienţa revolverului în luptele cu americanii ajungând din Florida până în Texas, cererea pentru astfel de arme a atins cote uimitoare şi a favorizat îmbunătăţirile aduse de Horace Smith şi Daniel Wesson.

Pistolul automat a apărut în anii 1850, chiar în perioada în care ruda sa mai mare, puşca, învăţa să se încarce automat. Cele mai folosite tipuri, reprezentând Luger-ul german şi Browning-ul american, foloseau în mod inovator forţa reculului pentru aruncarea cartuşului gol şi aducerea pe ţeavă a unui nou glonţ dintr-un încărcător cu arc plasat în mâner. Aceste pistoale au înlocuit revolverul ca armă perfectă a armatei, acesta fiind folosit în continuare ca armă de autoapărare, în cazul absenţei unei arme de calibru mare.

Read more

Istoria Internetului romanesc

Cu ani în urmă, dacă doreai să te conectezi la Internet totul începea cu extragerea cablului de la telefon: îl puneai în modem şi deschideai fereastra care forma numărul de Internet dial-up. Contorizarea se făcea la minut, iar o simplă pagină poză se încărca în secunde care păreau prea lungi. Astăzi, toate acestea sunt istorie.

Utilizatorii de Internet de acum nu ştiu cum sună ţiuitul modemului dial-up şi par să fie deranjaţi dacă WiFi-ul nu merge într-un bar sau în autobuz şi reţeaua 4G accesată pe smartphone are probleme la metrou. România a ajuns în doar 22 ani să fie pe lista ţărilor cu cel mai rapid şi mai ieftin Internet.

 Scurtă istorie a apariţiei Internetului

 Primele reţele de computere au fost proiecte ale armatei americane, în anii '60. ARPANET era reţeaua despre care se spunea că ar rezista şi unui atac nuclear. Teoria a fost negată mai târziu de practică. Ulterior, ideea plecată de la sistemul american de apărare a fost folosită de universităţile de peste ocean pentru  distribuirea rapidă de programe. Reţeaua era formată din IMP (Interface Message Processor) - computere mici care erau interconectate.

După lansarea din 1969 evoluţia nu a fost una foarte rapidă. În 1974 doar 46 de astfel de computere făceau parte din reţea, iar în 1981 doar 213. La momentul respectiv conectarea unui nou terminal dura aproximativ 20 zile.    Adevărata revoluţie în domeniu a fost adusă unirea reţelelor locale şi creare Internetului. Totul s-a întâmplat între anii 1973 şi 1990. Debutul a fost legat de apariţia specificaţiilor pentru protocoalele de Internet, aşa-numitul TCP/IP.

 Numele de Internet este o prescurtare de la "Internetworking", care în limba engleză se poate traduce prin interconectarea reţelelor.    În 2015 nu ne putem imagina viaţa fără o conexiune aproape permanentă la Internet şi omenirea se mândreşte cu faptul că reţeaua nu este legată de pământ, ci ea a ajuns pe orbita Terrei încă de acum 5 ani. Astronauţii aflaţi pe Staţia Spaţială Internaţională pot să folosească computerele pentru a discuta cu cei dragi aflaţi la sol.    Internetul este sinonim cu trimiterea de mesaje electronice prin email, cu motoarele de căutare, transmiterea de documente, cumprături online şi accesarea oricăror informaţii într-o fracţiune de secundă.

  Începuturile Internetului românesc

 Alexandru Rotaru este unul dintre oamenii care au contribuit la răspândirea Internetului în România. El îşi aduce aminte că între 1992 şi 1996 voluntarii stăteau până noaptea târziu pentru a pune la punct primele noduri. Rotaru a fost ales preşedintele GURU - Asociaţia Română a Utilizatorilor de Unix. Ţara noastră, spune el era înaintea celor vecine pentru că existau deja specialişti Unix formaţi din 1986.    "La începutul lui 1993 a apărut EUnet România SRL, un punct de acces la Internet conectat prin dial-up la nodul EUnet Viena", spune Alexandru Rotaru într-un articol publicat pe linux.punct.info.

  „Primul meu cont de e-mail l-am avut la Politehnica din Bucureşti, cu un domeniu din Germania, prin Universitatea Darmstadt. Noi cei cu UNIX-ul  i-am sprijinit atunci in pornirea primului DNS din Romania“, îşi aminteşte Rotaru. Epoca respectivă era plină de întâmplări care azi pot sa para hazlii. „În 1991, un vapor a tăiat cablurile de fibră optică din dreptul Franţei. Toate mail-urile din Statele Unite  nu mai soseau. Americanii le-au scris pe toate pe o bandă şi au trimis-o prin DHL la Paris. Acea bandă s-a plimbat şase luni intre New York si Paris pentru că nimeni din Franţa nu-şi asuma riscul să o citească“, spune amuzat Rotaru într-un interviu acordat ziarului Adevărul.

  Domeniul .ro

  Domeniul .ro se află în grija Insitutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică. Cererea pentru domeniul de ţară a fost adresată în luna mai 1992 şi răspunsul a venit abia nouă luni mai târziu. Colectivul condus de inginerul Marius Guran ţintea realizarea unei reţele de conexiuni pentru comunitatea ştiinţifică din România.

 Imediat după înregistrarea domeniului, conexiunile ţării noastre nu era decât cu Europa şi a mai durat câteva luni până când domeniile pentru România şi Bulgaria au fost reclasificate şi a început rutarea traficului de orinde din lume. Un schimb de email-uri testa această capabilitate pe data de 16 Aprilie 1993. Prima adresă de email din .ro a aparţinut lui Eugenie Stăicuţ, şeful Departamentului de Administrare a domeniilor .ro.

 În toamna lui 1993, apăreau primele conexiuni dial-up de la Romtelecom, iar câţiva ani mai târziu, România era în febra Internet cafe-urilor. Asta se datora şi faptului că nu oricine putea să-şi cumpere un computer pentru acasă. Pe de altă parte, românii au descoperit magia jocurilor în reţea.    În momentul de faţă, România se poate lauda cu o viteză de conectare foarte mare. În clasamentul oferit de netindex.com, ţara noastră se află pe locul 5 din 200. Viteza Internetului de la noi este întrecută doar de ţări şi locaţii precum Singapore, Japonia sau Hong Kong. Totodată, preţul plătit pentru conexiunea din România este mult mai mic decât în multe ţări.

Toamna lui 2014 a adus conexiuni care până în urmă cu 10 ani păreau de necrezut. Un smartphone poate să beneficieze de o conexiune rapidă într-o reţea 4G chiar şi la metrou.

Read more

Oamenii vor putea vedea in infrarosu

O echipă de cercetători susţine susţine că a descoperit o metodă de a permite oamenilor să vadă foarte bine în întuneric. Savanţii i-au indus unui voluntar abilitatea de a vedea la o distanţă de peste 50 de metri, în întuneric total, pentru "mai multe ore".

O soluţie lichidă i-a permis unui cercetător să vadă clar în întuneric total După ce i-au injectat în ochi o soluţie, voluntarul a putut să distingă oameni alergând printre copaci, în condiţii de întuneric, pe întreaga durată a experimentului, în timp ce alţi voluntari, care primiseră doar picături au reuşit aceeaşi performanţă în doar o treime dintre cazuri, informează dailymail.co.uk.

 Experimentul a fost efectuat de un grup de aşa-numiţi "biohackeri" din California, intitulat Science for the Masses. Cercetătorii au folosit o soluţie a unei substanţe numite Chlorin e6 (Ce6), care se găseşte în organismul unor specii de peşti care trăiesc la mare adâncime şi care are proprietăţi de amplificare a luminii, dar este utilizată şi în cercetarea pentru tratamente împotriva cancerului. După ce au combinat Ce6 cu insulină şi o soluţie salină, echipa de savanţi a obţinut o soluţie care poate creşte acuitatea vizuală în condiţii de lumină foarte slabă.

 "Riscul ca substanţele toxice să fie absorbite prin piele fac din această soluţie un lucru ce trebuie manipulat cu multă grijă", au avertizat biohackerii în articolul lor. Astfel, nu este deloc recomandat ca oamenii să încerce să efectueze această procedură singuri, acasă. În plus, medicii consultaţi de Daily Mail au avertizat că procedura nu este una medicală, nu este testată şi nu are aprobare pentru a fi folosită, pentru că nu se cunosc efectele adverse şi pe termen lung.

 În cadrul experimentului echipei din California, lichidul a fost picurat în sacii conjuctivali ai ochilor unuia dintre cercetători, Gabriel Licina, iar de acolo soluţia a ajuns la retină. "Soluţia Ce6 a fost picurată cu o micropipetă în trei doze de 50 de microlitri", potrivit cercetătorilor. La început, soluţia a facut ca ochii lui Licina să se înnegrească, înainte de a fi absorbită în câteva secunde şi ochii să revină la culoarea naturală.

 "Am văzut rapid o ceaţă verzui-neagră, iar apoi s-a dizolvat", a descris Micina ceea ce a vazut când a efectuat experimentul. Totuşi, pentru a "reduce potenţialul de expunere la lumină foarte puternică", Gabriel Licina a primit lentile de contact negre. În decurs de o oră, vederea sa s-a îmbunătătţit în mod simţitor în condiţii de lumină slabă.

 Pentru a testa efectele soluţiei asupra vederii, Licina şi alte patru persoane "de control" care nu primiseră substanţa au fost duşi într-o zonă întunecată. Voluntarii au fost rugaţi să identifice, în întuneric, o serie de simboluri, fie în mişcare, fie stând pe loc, şi să depisteze oamenii care se mişcau într-un pâlc de pădure.

 "Voluntarul care primise Ce6 a recunoscut în mod constant simboluri care nu păreau să fie vizibile pentru subiecţii de control", au precizat cercetătorii. În cadrul celui de-al doilea test, voluntarul Ce6 a identificat în mod corect toate semnele din depărtare, în timp ce ceilalţi subiecţi au avut o rată de succes de doar 33%".

 După testare, echipa a spus că Gabriel Licina a purtat ochelari de soare în timpul somnului, iar vederea a părut să-i revină la normal dimineaţa. După 20 de zile de la aplicarea soluţiei, nu au apărut efecte secundare detectabile, potrivit cercetătorilor. Savanţii recunosc că mai este nevoie de multe teste, dar primele rezultate arată că tehnica poate furniza amplificarea luminii slabe, în înteriorul ochiului uman.

Read more

Cum a schimbat Google lumea

Se spune că oamenilor nu trebuie să le fie frică să viseze. Visul lui Larry Page, unul din fondatorii Google,  a fost acela de a schimba lumea prin tehnologie, într-o eră în care aceasta era abia la început şi el a reuşit să facă acest lucru prin proiectele Google.

 Larry Page s-a născut în Michigan, în anul 1973, iar 25 de ani mai târziu, împreună cu Sergey Brin şi cu ajutorul financiar al familiei şi al mai multor investitori, a dat naştere motorului de căutare Google, care avea să devină cel mai popular motor de căutare de pe internet. Pentru Larry Page, acesta a fost pasul cel mai important spre îndeplinirea visului său. Nu a durat mult până Google a început să ia amploare, aducându-i lui Page succesul, dar şi foarte mulţi bani, pe care îi va investi în concretizarea ideilor sale revoluţionare, dar şi în realizarea studiilor de îmbunătăţire a tehnologiei.

 Începând cu anul 2001, Google a început să cumpere cât mai multe companii în încercarea de a se dezvolta şi de a se diversifica. În anul 2004, Google a cumpărat o companie numită Keyhole, care avea un produs numit Earth Viewer. Earth Viewer oferea o privelişte tridimensională a Pământului. Un an mai târziu, Google a redenumit această aplicaţie Google Earth, pe care a şi îmbunătăţit-o. În prezent, aproximativ 60% din populaţia planetei are privilegiul de a vizita lumea printr-o simplă aplicaţie oferită de Google.

 În anul 2004, compania Google a cumpărat sistemul de operare pentru telefoane, Android. Page a declarat că se simţea vinovat pentru că îşi petrecea timpul lucrând la dezvoltarea acestuia, întrucât nu era, deocamdată, decât un concept.

 În anul 2006, Google a anunţat achiziţionarea celui mai cunoscut site de distribuire a videoclipurilor, YouTube, printr-o decizie luată de Page spre obţinerea monopolului asupra internetului. Influenţa Google s-a văzut în momentul când Yahoo a folosit serviciile sale. Dar Google a devenit din ce în ce mai popular, astfel încât, doi ani mai târziu, Yahoo a renunţat la parteneriat, pentru că Google devenise mai influent.

 Larry Page a decis să-şi investească banii, care se înmulţeau pe zi ce trece, în diverse gadgeturi menite să uşureze viaţa de zi cu zi, şi să o facă mai interesantă.

 Google Glass, au fost gândiţi ca o modalitate prin care oamenii se pot distanţa de tehnologie, integrând-o în viaţa de zi cu zi într-un mod cât se poate de natural. Aceştia ar putea revoluţiona modul în care individul percepe realitatea, devenind, practic, o extensie a propriei persoane.

 Cu ajutorul Laboratorului de Inteligenţă Artificială Stanford, compania Google a petrecut ultimii cinci ani construind o maşină condusă de un sistem computerizat. Larry Page încearcă, prin realizarea acestei maşini, să reducă riscurile de accidentare în trafic şi să optimizeze transporturile. Ideea s-a născut din frustrarea sa faţă de mijloacele de transport în comun, cum ar fi autobuzele. Când era student în Michigan, Page trebuia să circule cu autobuzul în fiecare zi şi să îl aştepte în frig şi ninsoare. Un alt factor important a fost dorinţa de a îmbunătăţi siguranţa transportului.

Page era îngrijorat de rata foarte mare de accidente produse în trafic, care duceau la un număr foarte mare de persoane rănite sau decedate.Astfel, maşina fără şofer ar trebui să reducă riscul acestor accidente şi să facă transportul zilnic mai confortabil.

 Google Loon este un prototip construit cu scopul de a lărgi aria de acoperire a internetului în lume. Page îşi doreşte să facă posibilă accesarea internetului peste tot pe glob, printr-un balon cu aer cald cu un dispozitiv Wi-Fi incorporat.

Întrebat dacă internetul salvează vieţi la un interviu pentru Ted Talks, Larry Page a răspuns afirmativ, exemplificând cu un scurt videoclip despre un fermier, Zack Matere, din Kenia. Acesta întâmpinat probleme în cultivarea cartofilor, însă a găsit soluţia pe internet. În prezent, Matere impărtăşeşte informaţiile găsite cu vecinii săi, care nu au o conexiune la internet.

Pe scurt, fondatorul Google, Larry Page, continuă să facă lumea un loc mai bun, mai sigur şi mai confortabil prin tehnologiile în care investeşte şi pe care le dezvoltă, acesta fiind principalul lui scop. În prezent, motorul de căutare dezvoltat de acesta, Google, este şi cel mai accesat, fiind o parte importantă a vieţilor zilnice ale oamenilor, „ca spălatul pe dinţi”, după cum a declarat Page însuşi.

adevarul.ro

Read more